metec

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză métèque.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
metec
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ metec meteci
Articulat metecul metecii
Genitiv-Dativ metecului metecilor
Vocativ metecule metecilor
  1. (în Grecia antică; la pl.) categorie socială lipsită de drepturi politice, precum și de posibilitatea de a dobândi proprietăți imobiliare, alcătuită din străinii stabiliți într-o cetate; (și la sg.) persoană care făcea parte din această categorie socială.


Traduceri

Referințe