metec

română

Etimologie

Din franceză métèque.

Pronunție

• AFI: /me'tek/

Substantiv

Declinarea substantivului metec
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	metec	meteci
Articulat	metecul	metecii
Genitiv-Dativ	metecului	metecilor
Vocativ	metecule	metecilor

1. (în Grecia antică; la pl.) categorie socială lipsită de drepturi politice, precum și de posibilitatea de a dobândi proprietăți imobiliare, alcătuită din străinii stabiliți într-o cetate; (și la sg.) persoană care făcea parte din această categorie socială.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online