politic
română
Etimologie
Din latină politicus, neogreacă πολιτικωσ (politikós), franceză politique.
Pronunție
- AFI: /poˈli.tik/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului politic | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | politic | politici |
| Feminin | politică | politice |
| Neutru | politic | politice |
- care aparține politicii, care se referă la politică, de politică; politicesc.
- care are sau care exprimă o comportare abilă; dibaci, șiret.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului politic | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | politic | politice |
| Articulat | politicul | politicele |
| Genitiv-Dativ | politicului | politicelor |
| Vocativ | politicule | politicelor |
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online