migmă
română
Etimologie
Din neogreacă μιγμα (migma) < latină migma.
Pronunție
- AFI: /'mig.mə/
Substantiv
| Declinarea substantivului migmă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | migmă | migme |
| Articulat | migma | migmele |
| Genitiv-Dativ | migmei | migmelor |
| Vocativ | migmă | migmelor |
- (înv.) amestec de liant, agregat mărunt și apă, asemănător mortarului, în care se pune cărămidă pisată și care este folosit în zidărie.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online