miloagă
română
Etimologie
Din milog.
Pronunție
- AFI: /mi'lo̯a.gə/
Substantiv
| Declinarea substantivului miloagă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | miloagă | miloage |
| Articulat | miloaga | miloagele |
| Genitiv-Dativ | miloagei | miloagelor |
| Vocativ | miloago | miloagelor |
- persoană care se roagă de cineva cu insistență, înjosindu-se, pentru a obține ceva.
- (reg.) persoană infirmă, schiloadă.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online