mima

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză mimer.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
mima
Infinitiv a mima
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
mimez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să mimeze
Participiu mimat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a interpreta un rol, o piesă etc. sau a exprima ceva prin mimică, prin gesturi, ca un mim.
  2. (v.tranz.) a imita gesturile, apucăturile cuiva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe