ministru

română

Etimologie

Din latină minister, ministri, franceză ministre.

Pronunție

• AFI: /mi'nis.tru/

Substantiv

Declinarea substantivului ministru
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ministru	miniștri
Articulat	ministrul	miniștrii
Genitiv-Dativ	ministrului	miniștrilor
Vocativ	ministrule	miniștrilor

1. înalt funcționar de stat, membru al guvernului, care conduce un minister.

Cuvinte derivate

• ex-ministru
• ministreasă

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• instruim

Referințe

• DEX '98 via DEX online