minister

Vezi și : Minister

română

Variante

• ministeriu

Etimologie

Din franceză ministère < latină minister („servitor, asistent”), compus din minor („mai puțin, mai mic”) + -ter.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului minister
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	minister	ministere
Articulat	ministerul	ministerele
Genitiv-Dativ	ministerului	ministerelor
Vocativ	-	-

1. (pol.) organ central al administrației de stat care conduce o anumită ramură a activității statului și care este condus de un ministru; instituția respectivă; (p.ext.) clădirea în care își are sediul această instituție.
2. (înv.) funcție de ministru.
3. (înv.) guvern.

Sinonime

• 1: (pol.) departament
• 2: (livr.) portofoliu, (înv.) portofel
• 3: (pol.) guvern

Cuvinte compuse

• minister de resort
• minister public

Cuvinte apropiate

• ministeriabil
• ministerial
• ministeriat
• ministru

Vezi și

• politician

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX online

---

daneză

(dansk)

Etimologie

Din latină minister („servitor, asistent”), compus din minor („mai puțin, mai mic”) + -ter.

Pronunție

• AFI: /miˈnisdʌ/

Substantiv

Declinarea substantivului minister
c.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	minister	ministeren	ministre	ministrene
Genitiv	ministers	ministerens	ministres	ministrenes

1. (pol.) ministru

Cuvinte derivate

• ministerpost

Cuvinte apropiate

• ministerium

Cuvinte compuse

cuvinte compuse

erhvervsminister finansminister forskningsminister forsvarsminister indenrigsminister justitsminister kirkeminister

kulturminister miljøminister sundhedsminister statsminister udenrigsminister undervisningsminister viceminister

Expresii

• minister uden portefølje

Vezi și

• regering

Referințe

• Den Danske Ordbog
• Wiktionary
• Wiktionary

---

engleză

(English)

Etimologie

Din engleză medie ministre, care provine din franceză veche ministre < latină minister („servitor, asistent”), compus din minor („mai puțin, mai mic”) + -ter.

Pronunție

• AFI: /ˈmɪnɨstɚ/, /ˈmɪnɪstə(ɹ)/

Substantiv

minister, pl. ministers

1. (bis.) pastor, preot (la protestanți)

   The minister said a prayer on behalf of the entire congregation.

2. (pol.) ministru

   He was newly appointed to be Minister of the Interior.

3. (pol.) diplomat, reprezentant
4. (gener.) servitor, subaltern; (p.ext.) agent, unealtă

Sinonime

• 4: servant, subordinate; agent, instrument

Cuvinte compuse

• minister of state
• Minister of the Crown
• minister plenipotentiary
• prime minister

Cuvinte apropiate

• ministerial
• ministerium
• ministrant
• ministration
• ministry

Paronime

• minster

Hipernime

• provost

Vezi și

• cleric
• father
• pastor
• priest
• vicar

Verb

Conjugarea verbului to minister
Infinitiv	to minister
Prezent simplu pers. 3 sg.	ministers
Trecut simplu	ministered
Participiu trecut	ministered
Participiu prezent	ministering

1. (în mod normal urmărit de to) a asista, a deservi
2. (bis.) a păstori
3. (înv.) a acorda, a oferi

Sinonime

• 1: attend, tend, take care
• 3: afford, supply

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din minor („mai puțin, mai mic”) + -ter.

Pronunție

• AFI: /miˈnis.ter/

Substantiv

Declinarea substantivului minister
'	Singular	Plural
Nominativ	minister	ministrī
Genitiv	ministrī	ministrōrum
Dativ	ministrō	ministrīs
Acuzativ	ministrum	ministrōs
Ablativ	ministrō	ministrīs
Vocativ	minister, ministre	ministrī

1. servitor, asistent, chelner, ospătar
2. agent, ajutor
3. complice

Cuvinte derivate

• ministerium
• ministrō

Cuvinte apropiate

• magister

Referințe

• Wiktionary

---

neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Din latină minister („servitor, asistent”), compus din minor („mai puțin, mai mic”) + -ter.

Pronunție

• AFI: /miˈnɪstər/
•  Audio^fișier

Substantiv

Declinarea substantivului minister
m.	Singular	Plural
Substantiv	minister	ministers
Diminutiv	ministertje	ministertjes

1. (pol.) ministru

Cuvinte derivate

• minister-president
• ministerportefeuille
• ministerraad
• ministerschap
• ministerscrisis
• ministersploeg
• ministersportefeuille

Cuvinte compuse

cuvinte compuse

cda-minister collega-minister eurominister gemeenschapsminister gewestminister landbouwminister olie-minister olieminister onderminister

projectminister schaduwminister staatsminister superminister vakminister verkeersminister visserijminister voogdijminister vvd-minister

Referințe

• Wiktionary
• WikiWoordenboek

---

norvegiană

(norsk)

Etimologie

Din latină minister („servitor, asistent”), compus din minor („mai puțin, mai mic”) + -ter.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului minister
m.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	minister	ministeren	ministere, ministre, ministrer	ministerne, ministrene

1. (pol.) ministru

Cuvinte compuse

• finansminister
• statsminister

Referințe

• Wiktionary

---

nynorsk

(norsk nynorsk)

Etimologie

Din latină minister („servitor, asistent”), compus din minor („mai puțin, mai mic”) + -ter.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului minister
m.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	minister	ministeren	ministrar	ministrane

1. (pol.) ministru

Cuvinte compuse

• finansminister
• statsminister

Referințe

• Wiktionary

---

suedeză

(svenska)

Etimologie

Din latină minister („servitor, asistent”), compus din minor („mai puțin, mai mic”) + -ter, prin franceză ministre.

Pronunție

•  Audio^fișier

Substantiv

Declinarea substantivului minister
c.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	minister	ministern	ministrar	ministrarna
Genitiv	ministers	ministerns	ministrars	ministrarnas

1. (pol.) ministru

Sinonime

• (pol.) statsråd

Cuvinte derivate

• ministerial
• ministerialism
• ministeriell

Cuvinte compuse

cuvinte compuse

arbetsminister civilminister finansminister försvarsminister handelsminister inrikesminister jordbruksminister

justitieminister kulturminister premiärminister statsminister utbildningsminister utrikesminister

Cuvinte apropiate

• ministerium

Vezi și

• regering

Referințe

• SAOB
• Wiktionary
• Wiktionary