minister

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : Minister

română

Variante

Etimologie

Din franceză ministère < latină minister („servitor, asistent”), compus din minor („mai puțin, mai mic”) + -ter.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
minister
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ minister ministere
Articulat ministerul ministerele
Dativ-Genitiv ministerului ministerelor
Vocativ - -
  1. (pol.) organ central al administrației de stat care conduce o anumită ramură a activității statului și care este condus de un ministru; instituția respectivă; (p.ext.) clădirea în care își are sediul această instituție.
  2. (înv.) funcție de ministru.
  3. (înv.) guvern.

Sinonime

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Referințe





daneză

(dansk)

Etimologie

Din latină minister („servitor, asistent”), compus din minor („mai puțin, mai mic”) + -ter.

Pronunție

  • AFI: /miˈnisdʌ/


Substantiv


Declinarea substantivului
minister
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ minister ministeren ministre ministrene
Genitiv ministers ministerens ministres ministrenes
  1. (pol.) ministru

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Cuvinte compuse

Expresii

Vezi și

Referințe





engleză

(English)

Etimologie

Din engleză medie ministre, care provine din franceză veche ministre < latină minister („servitor, asistent”), compus din minor („mai puțin, mai mic”) + -ter.

Pronunție

  • AFI: /ˈmɪnɨstɚ/, /ˈmɪnɪstə(ɹ)/


Substantiv

minister, pl. ministers

  1. (bis.) pastor, preot (la protestanți)
    The minister said a prayer on behalf of the entire congregation.
  2. (pol.) ministru
    He was newly appointed to be Minister of the Interior.
  3. (pol.) diplomat, reprezentant
  4. (gener.) servitor, subaltern; (p.ext.) agent, unealtă

Sinonime

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Paronime

Hipernime

Vezi și


Verb


Conjugarea verbului
to minister
Infinitiv to minister
Prezent simplu
pers. 3 sg.
ministers
Trecut simplu ministered
Participiu trecut ministered
Participiu prezent ministering
  1. (în mod normal urmărit de to) a asista, a deservi
  2. (bis.) a păstori
  3. (înv.) a acorda, a oferi

Sinonime

Referințe





latină

(Latina)

Etimologie

Din minor („mai puțin, mai mic”) + -ter.

Pronunție

  • AFI: /miˈnis.ter/


Substantiv


Declinarea substantivului
minister
Singular Plural
Nominativ minister ministrī
Genitiv ministrī ministrōrum
Dativ ministrō ministrīs
Acuzativ ministrum ministrōs
Ablativ ministrō ministrīs
Vocativ minister, ministre ministrī
  1. servitor, asistent, chelner, ospătar
  2. agent, ajutor
  3. complice

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Referințe





neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Din latină minister („servitor, asistent”), compus din minor („mai puțin, mai mic”) + -ter.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
minister
m. Singular Plural
Substantiv minister ministers
Diminutiv ministertje ministertjes
  1. (pol.) ministru

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Referințe





norvegiană

(norsk)

Etimologie

Din latină minister („servitor, asistent”), compus din minor („mai puțin, mai mic”) + -ter.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
minister
m. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ minister ministeren ministere, ministre, ministrer ministerne, ministrene
  1. (pol.) ministru

Cuvinte compuse

Referințe





nynorsk

(norsk nynorsk)

Etimologie

Din latină minister („servitor, asistent”), compus din minor („mai puțin, mai mic”) + -ter.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
minister
m. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ minister ministeren ministrar ministrane
  1. (pol.) ministru

Cuvinte compuse

Referințe





suedeză

(svenska)

Etimologie

Din latină minister („servitor, asistent”), compus din minor („mai puțin, mai mic”) + -ter, prin franceză ministre.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
minister
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ minister ministern ministrar ministrarna
Genitiv ministers ministerns ministrars ministrarnas
  1. (pol.) ministru

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Vezi și

Referințe