miracol

română

Variante

• miracul

Etimologie

Din latină miraculum, italiană miracolo, franceză miracle.

Pronunție

• AFI: /mi'ra.kol/

Substantiv

Declinarea substantivului miracol
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	miracol	miracole
Articulat	miracolul	miracolele
Genitiv-Dativ	miracolului	miracolelor
Vocativ	miracolule	miracolelor

1. fenomen supranatural, minune; fapt, fenomen uimitor, extraordinar.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online