miracle

De la Wikționar, dicționarul liber

catalană

(català)

Etimologie

Din latină mīrāculum.

Pronunție

  • (occidental) AFI: /miˈɾa.kle/
  • (oriental) AFI: /miˈɾa.klə/


Substantiv

miracle m., miracles pl.

  1. miracol, minune, minunăție
  2. întâmplare minunată
    He aprovat les oposicions! És un miracle.





engleză

(English)

Etimologie

Din franceza veche miracle, care provine din latină mīrāculum < mīror ("a se mira") < mīrus ("minunat"). Provine din proto-indo-europeană *smei-, *mei- ("a surâde, a fi uluit").

Pronunție

  • AFI: /ˈmɪrəkəl/


Substantiv

miracle, pl. miracles

  1. miracol, minune, minunăție
    Many religious beliefs are based on miracles.
  2. întâmplare minunată
    It was a miracle that I managed to survive at all.
  3. lucru minunat
    The Empire State Building was a miracle of modern engineering.

Sinonime

Cuvinte derivate

Referințe





franceză

(français)

Etimologie

Din latină mīrāculum < mīror ("a se mira") < mīrus ("minunat").

Pronunție

  • AFI: /mi.ʁakl/


Substantiv

miracle m., miracles pl.

  1. miracol, minune, minunăție
  2. întâmplare minunată
    C'est un miracle qu'il soit venu si vite, qu'il ait achevé si promptement cet ouvrage.

Expresii