minune

De la Wikționar, dicționarul liber
Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
minune


română

Etimologie

Din latină * mirio, mirionis.

Pronunție

  • AFI: /mi'nu.ne/


Substantiv


Declinarea substantivului
minune
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ minune minuni
Articulat minunea minunile
Genitiv-Dativ minunii minunilor
Vocativ minune minunilor
  1. fenomen ieșit din comun, surprinzător, atribuit forței divine sau altor forțe supranaturale.
  2. (p.gener.) lucru, fapt, fenomen uimitor, neobișnuit, extraordinar; minunăție.
  3. lucru cu însușiri excepțional de frumoase, care uimește, produce admirație; minunăție.
  4. persoană cu calități (fizice sau morale) excepționale.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • Mare minune sau minune mare, = exclamație care exprimă uimire, admirație, neîncredere etc. față de cele văzute sau auzite
  • Mare minune să... = m-aș mira să..
  • Minunea minunilor, = formulă care exprimă o apreciere superlativă
  • (fam.) A se face de minune = a se face de râs; a produce uimire


Traduceri

Referințe