miruță

Miruță

română

Etimologie

Confer mieriu.

Pronunție

• AFI: /mi'ru.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului miruță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	miruță	miruțe
Articulat	miruța	miruțele
Genitiv-Dativ	miruței	miruțelor
Vocativ	miruță	miruțelor

1. (bot.) (Anchusa officinalis) plantă erbacee cu peri aspri și țepoși, cu flori purpurii sau violete.

Sinonime

• (bot.) (reg.) roșii (pl.), iarbă-de-bou-sălbatică, limba-boului

Cuvinte apropiate

• mierior
• mieriu

Traduceri

plantă; floare

azeră: dərman sümürgəni (azərbaycanca) daneză: læge-oksetunge (dansk) c. engleză: bugloss (English), common bugloss (English), alkanet (English) finlandeză: rohtorasti (suomi) franceză: buglosse officinale (français) f. germană: Gemeine Ochsenzunge (Deutsch) f. lituaniană: vaistinis godas (lietuvių) neerlandeză: ossentong (Nederlands), gewone ossentong (Nederlands) poloneză: farbownik lekarski (polski) m.

rusă: воловик лекарственный (русский) (volovik lekarstvenn'ij) m. slovacă: smohla lekárska (slovenčina) f. sorabă de sus: wšědna pócćiwka (hornjoserbsce) f. spaniolă: argamala (español) f., argámula (español) f., buglosa (español) f., buglosa oficinal (español) f., buglosa vulgar (español) f., chupa-mieles (español) f., lengua de buey (español) f., lengua de buey salvaje (español) f., lengua de culebra (español) f., lengua de vaca (español) f., lenguaza, melera (español) f., miel de avispas (español) f. suedeză: oxtunga (svenska) c. ucraineană: воловик лікарський (українська) (volovik likars'kij) m.

Anagrame

• atrium
• mături
• murați
• ritmau

Referințe

• DEX '98 via DEX online