miruță
Aspect
Etimologie
Confer mieriu.
Pronunție
- AFI: /mi'ru.ʦə/
Substantiv
Declinarea substantivului miruță | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | miruță | miruțe |
Articulat | miruța | miruțele |
Genitiv-Dativ | miruței | miruțelor |
Vocativ | miruță | miruțelor |
Sinonime
- (bot.) (reg.) roșii (pl.), iarbă-de-bou-sălbatică, limba-boului
Cuvinte apropiate
Traduceri
plantă; floare
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online