Sari la conținut

miruță

De la Wikționar, dicționarul liber
Miruță

Etimologie

Confer mieriu.

Pronunție

  • AFI: /mi'ru.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
miruță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ miruță miruțe
Articulat miruța miruțele
Genitiv-Dativ miruței miruțelor
Vocativ miruță miruțelor
  1. (bot.) (Anchusa officinalis) plantă erbacee cu peri aspri și țepoși, cu flori purpurii sau violete.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Anagrame

Referințe