miruță
Aspect

Etimologie
Confer mieriu.
Pronunție
- AFI: /mi'ru.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului miruță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | miruță | miruțe |
| Articulat | miruța | miruțele |
| Genitiv-Dativ | miruței | miruțelor |
| Vocativ | miruță | miruțelor |
Sinonime
- (bot.) (reg.) roșii (pl.), iarbă-de-bou-sălbatică, limba-boului
Cuvinte apropiate
Traduceri
plantă; floare
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online