mocan

română

Etimologie

Din moacă + sufixul -an.

Pronunție

• AFI: /mo'kan/

Substantiv

Declinarea substantivului mocan
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mocan	mocani
Articulat	mocanul	mocanii
Genitiv-Dativ	mocanului	mocanilor
Vocativ	mocanule	mocanilor

1. locuitor (român) din regiunile muntoase (în special ale Transilvaniei); (spec.) cioban din regiunile muntoase (mai ales ale Transilvaniei); mocârțan.

Cuvinte derivate

• mocancă
• mocănaș
• mocănesc
• mocănește
• mocănime
• mocăniță

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online