mocăniță

română

Etimologie

Din mocan + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /mo.kə'ni.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului mocăniță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mocăniță	mocănițe
Articulat	mocănița	mocănițele
Genitiv-Dativ	mocăniței	mocănițelor
Vocativ	mocăniță	mocănițelor

1. mocancă.
2. (glumeț) tren de linie îngustă, care circulă în regiunile de munte.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• anatomic
• acționam

Referințe

• DEX '98 via DEX online