mochetă
română
Etimologie
Din franceză moquette.
Pronunție
- AFI: /mo'ke.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului mochetă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mochetă | mochete |
| Articulat | mocheta | mochetele |
| Genitiv-Dativ | mochetei | mochetelor |
| Vocativ | mochetă | mochetelor |
- țesătură plușată, cu bătătură de in sau de cânepă și cu urzeală de lână, folosită pentru covoare; bucată din acest fel de țesătură, care acoperă (de obicei) toată suprafața podelei.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online