De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din germană Monogamie.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului
monogamie
|
| f.
|
Singular
|
Plural
|
| Nominativ-Acuzativ
|
monogamie
|
monogamii
|
| Articulat
|
monogamia
|
monogamiile
|
| Genitiv-Dativ
|
monogamiei
|
monogamiilor
|
| Vocativ
|
'
|
'
|
- formă de căsătorie în care bărbatul poate avea o singură soție, iar femeia un singur soț.
Cuvinte derivate
Traduceri
