multiplicitate

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză multiplicité < latină multiplicitas, multiplicitatis.

Pronunție

  • AFI: /mul.ti.pli.ʧi'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
multiplicitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ multiplicitate invariabil
Articulat multiplicitatea invariabil
Dativ-Genitiv multiplicității invariabil
Vocativ multiplicitate invariabil
  1. faptul de a fi în număr mare; mulțime; pluralitate, diversitate.
  2. (mat.) număr care arată de câte ori o soluție satisface o anumită ecuație.


Traduceri

Referințe