satisface
Etimologie
Din latină satisfacere.
Pronunție
- AFI: /sa.tisˈfa.ʧe/
Verb
| Conjugarea verbului satisface | |
| Infinitiv | a satisface |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
satisfac |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să satisfacă |
| Participiu | satisfăcut |
| Conjugare | III |
- (v.tranz.) a mulțumi pe cineva îndeplinindu-i o dorință, o necesitate, o exigență.
- (v.tranz.) a fi conform cu anumite norme, criterii, exigențe, dorințe; a se potrivi, a corespunde.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din satisface.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru satisface.
- (rar) forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru satisface.
Sinonime
- 2: satisfă
Referințe
- DEX '98 via DEX online