musaca

română

Etimologie

Din turcă musakka.

Pronunție

• AFI: /mu.sa'ka/

Substantiv

Declinarea substantivului musaca
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	musaca	musacale
Articulat	musacaua	musacalele
Genitiv-Dativ	musacalei	musacalelor
Vocativ	musaca	musacalelor

1. mâncare preparată din carne tocată și felii de pătlăgele vinete, de cartofi sau de dovlecei, așezate în straturi alternative și coaptă în cuptor.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cumașa
• mascau

Referințe

• DEX '98 via DEX online