musaip
română
Etimologie
Din turcă musahip.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului musaip | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | musaip | musaipi |
| Articulat | musaipul | musaipii |
| Genitiv-Dativ | musaipului | musaipilor |
| Vocativ | musaipule | musaipilor |
- înalt demnitar la curtea sultanului; confident al sultanului; consilier, sfetnic al domnitorului.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online