confident

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză confident < latină confidens, confidentis.

Pronunție

  • AFI: /kon.fi'dent/


Substantiv


Declinarea substantivului
confident
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ confident confidenți
Articulat confidentul confidenții
Genitiv-Dativ confidentului confidenților
Vocativ confidentule confidenților
  1. persoană căreia i se fac confidențe; (p.ext.) prieten.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe