consilier

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză conseiller (refăcut după consiliu și consilia).

Pronunție

  • AFI: /kon.si.li'er/


Substantiv


Declinarea substantivului
consilier
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ consilier consilieri
Articulat consilierul consilierii
Genitiv-Dativ consilierului consilierilor
Vocativ consilierule consilierilor
  1. sfătuitor, sfetnic.
  2. grad în ierarhia unor funcții; persoană care deține acest grad.
  3. (înv.) membru al unei înalte instanțe de judecată sau de verificare.


Traduceri

Referințe