mută

Vezi și : muta, múta, mutá, mutà

română

Etimologie

Din mut.

Pronunție

• AFI: /ˈmu.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului mută
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mută	mute
Articulat	muta	mutele
Genitiv-Dativ	mutei	mutelor
Vocativ	muto	mutelor

1. persoană care nu poate vorbi, care este lipsită de facultatea vorbirii.
2. (reg.) persoană slută; persoană nepricepută, proastă, nătângă.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din mut.

Adjectiv

1. forma de feminin singular pentru mut.

Etimologie

Din muta.

Pronunție

• AFI: /ˈmu.tə/
• AFI: /muˈtə/ (forma de perfect simplu)

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru muta.
2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru muta.
3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru muta.
4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru muta.

Referințe

• DEX '98 via DEX online