nătângă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din nătâng.

Pronunție

  • AFI: /nə'tɨn.gə/


Substantiv


Declinarea substantivului
nătângă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ nătângă nătânge
Articulat nătânga nătângele
Genitiv-Dativ nătângei nătângelor
Vocativ nătângo nătângelor
  1. persoană fără inteligență, fără pricepere; prostănacă, neghioabă.
  2. (rar) persoană nepricepută, naiv, neîndemânatică.
  3. persoană îndărătnică, încăpățânată; persoană supărăcioasă, nervoasă.


Traduceri

Referințe