născocitor

română

Etimologie

Din a născoci + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /nəs.ko.ʧi'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului născocitor
	Singular	Plural
Masculin	născocitor	născocitori
Feminin	născocitoare	născocitoare
Neutru	născocitor	născocitoare

1. (adesea substantivat) care creează, născocește; inventiv.
2. care scornește, plăsmuiește, născocește; (p.ext.) mincinos.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online