scorni

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Variante

Etimologie

Din bulgară скорна (skorna), ucraineană скорнятy (skornjaty).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
scorni
Infinitiv a scorni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
scornesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să scornească
Participiu scornit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a plăsmui, a inventa; a concepe, a crea.
  2. (v.tranz.) a lansa (cu rea-credință) o minciună, un zvon (pentru a înșela); a urzi, a ticlui.
  3. (v.refl.) a se isca, a se ivi, a se porni, a se declanșa, a se stârni, a se dezlănțui.
  4. (v.tranz.) (pop.) a face să se miște din locul unde se află, să iasă din adăpost; a stârni, a urni.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe