Sari la conținut

nebună

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din nebun.

Pronunție

  • AFI: /ne'bu.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
nebună
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ nebună nebune
Articulat nebuna nebunele
Genitiv-Dativ nebunei nebunelor
Vocativ nebuno nebunelor
  1. persoană care suferă de o boală mintală; alienată, dementă.
  2. persoană lipsită de judecată dreaptă, de rațiune; persoană nesocotită, necugetată, nechibzuită.
  3. ființă neastâmpărată, zvăpăiată, vioaie.


Traduceri

Referințe