neprihănit

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din ne- + prihănit (învechit „păcătos, vinovat” < prihană).

Pronunție

  • AFI: /ne.pri.hə'nit/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
neprihănit
Singular Plural
Masculin neprihănit neprihăniți
Feminin neprihănită neprihănite
Neutru neprihănit neprihănite
  1. care este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur, curat, nepătat, imaculat; (spec.) cast.


Traduceri

Referințe