nora

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : Nora, norã, noră, Nóra, nòra

română

Etimologie

Din noră.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru noră.





catalană

(català)

Etimologie

Din occitană veche nora < latină nurus („noră”) (probabil prin latină populară *nora).

Înrudit cu portugheză nora, spaniolă nuera, galiciană nora, occitană nòra, italiană nuora and română noră.

Pronunție

  • (occidental) AFI: /ˈnɔ.ɾa/
  • (oriental) AFI: /ˈnɔ.ɾə/


Substantiv

nora f., nores pl.

  1. noră

Sinonime

Vezi și

Referințe





cehă

(čeština)

Etimologie

Din proto-slavă *nora.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
nora
m. Singular Plural
Nominativ nora nory
Acuzativ noru nory
Dativ noře norám
Genitiv nory nor
Vocativ noro nory
Instrumental norou norami
Locativ noře norách
  1. (zool.) vizuină, bârlog

Sinonime

Cuvinte derivate

Referințe





galiciană

(galego)

Etimologie

Din latină nurus („noră”) (probabil prin latină populară *nora).

Înrudit cu portugheză nora, spaniolă nuera, catalană nora, occitană nòra, italiană nuora and română noră.

Pronunție

  • AFI: /ˈnɔ.ɾa/


Substantiv

nora f., noras pl.

  1. noră

Vezi și

Referințe





poloneză

(polski)

Etimologie

Din proto-slavă *nora.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
nora
f. Singular Plural
Nominativ nora nory
Acuzativ norę nory
Dativ norze norom
Genitiv nory nor
Vocativ noro nory
Instrumental norą norami
Locativ norze norach
  1. (zool.) vizuină, bârlog
  2. (p.ext.) adăpost
  3. (spec.; constr.) cușcă, coteț, șandrama

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Referințe





portugheză

(português)

Etimologie

Din portugheză veche nora < latină nurus („noră”) (probabil prin latină populară *nora).

Înrudit cu galiciană nora, spaniolă nuera, catalană nora, occitană nòra, italiană nuora and română noră.

Pronunție

  • AFI: /ˈnɔ.ɾɐ/


Substantiv

nora f., noras pl.

  1. noră

Vezi și

Etimologie

Din spaniolă noria, care provine din arabă ناعورة (nāʿūra) < limba siriacă ܢܥܘܪܬܐ‎ (nāʿōrtāʾ, „roată hidraulică”).

Substantiv

nora f., noras pl.

  1. (tehn.) noria

Referințe





siciliană

(sicilianu)

Etimologie

Din latină nurus („noră”) (probabil prin latină populară *nora).

Înrudit cu portugheză nora, galiciană nora, spaniolă nuera, catalană nora, occitană nòra, italiană nuora and română noră.

Pronunție

  • AFI: /ˈnɔɾa/


Substantiv

nora f., nori pl.

  1. noră

Vezi și

Referințe