oblici

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din slavă (veche) obličiti.

Pronunție

  • AFI: /o.bli'ʧi/


Verb


Conjugarea verbului
oblici
Infinitiv a oblici
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
oblicesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să oblicească
Participiu oblicit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (înv. și pop.) a dibui, a descoperi, a găsi.
  2. (v.tranz. și intranz.) a alia, a prinde de veste, a auzi.


Traduceri

Referințe