auzi

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină audire.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) auzi
Infinitiv a (se) auzi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) aud, auz
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) audă, auză
Participiu auzit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a percepe sunetele, zgomotele cu ajutorul auzului.
    Aud un zgomot.
  2. (v.tranz.) (la imper.) a lua seama la cele ce se spun; a asculta.
    Ia auzi ce-ți spun!
  3. (v.intranz. și tranz.) (interogativ) a înțelege, a pricepe.
  4. (v.intranz.) (la prez. ind. pers. 1) a) (ca răspuns la o chemare) poftim ? ce dorești?; b) poti tăgădui? mă mai poți contrazice?
  5. (v.tranz. și intranz.) a afla (o veste, o știre etc.)
  6. (v.refl.) (la pers. 3) a se vorbi, a se zvoni.

Sinonime

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

  • Să te-audă Dumnezeu! = să se împlinească cele pe care (mi) le dorești!
  • N-aude, n-a vede (n-a greul pămâtului) = se face că nu știe nimic
  • Eu spun, eu aud = degeaba vorbesc, nu mă ascultă nimeni
  • (refl. pas.) Să se audă musca (zburând)! = se fie tăcere deplină!
  • (intranz.) A auzi de cineva (sau de ceva) = a cunoaște pe cineva (sau ceva) din reputație, din cele ce se spun despre el
  • A nu mai auzi de cineva = a nu mai ști, a nu mai afla nimic despre cineva
  • A nu (mai) voi să audă de cineva = a rupe orice relații cu cineva
  • Să auzim de bine! = formulă de urare la despărțire


Traduceri

Referințe