occiput

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză, latină occiput.

Pronunție

  • AFI: /ok.ʧi'put/


Substantiv


Declinarea substantivului
occiput
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ occiput occiputuri
Articulat occiputul occiputurile
Dativ-Genitiv occiputului occiputurilor
Vocativ occiputule occiputurilor
  1. proeminență osoasă situată în partea posterioară și inferioară a craniului, care este legată de vertebrele gâtului.


Traduceri

Referințe