ogiva

Vezi și : ogivă

română

Etimologie

Din ogivă.

Pronunție

• AFI: /oˈʤi.va/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru ogivă.

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din franceză ogive, care provine din forma veche augive < spaniolă aljibe.

Pronunție

• AFI: /oˈʤiva/

Substantiv

ogiva f., ogive pl.

1. (arhit.) ogivă
2. (arhit.) arc ascuțit
3. (mil.) cap de luptă la rachete, focos (de rachetă)

Cuvinte derivate

• ogivale
• ogivo

Expresii

• arco, finestra, volta a ogiva

Referințe

• Treccani.it

---

portugheză

(português)

Etimologie

Confer italiană ogiva.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ogiva f., ogivas pl.

1. (arhit.) ogivă