omologa

română

Etimologie

Din franceză homologuer.

Pronunție

• AFI: /o.mo.lo'ga/

Verb

Conjugarea verbului omologa
Infinitiv	a omologa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	omologhez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să omologheze
Participiu	omologat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a confirma, în baza autorității conferite de lege, valoarea sau autenticitatea unui act scris.
2. (v.tranz.) a recunoaște oficial o performanță, un rezultat sportiv (după o verificare prealabilă).
3. (v.tranz.) a accepta un tip de produs și a aproba fabricarea lui (în serie).

Cuvinte derivate

• omologare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online