omologa

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză homologuer.

Pronunție

  • AFI: /o.mo.lo'ga/


Verb


Conjugarea verbului
omologa
Infinitiv a omologa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
omologhez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să omologheze
Participiu omologat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a confirma, în baza autorității conferite de lege, valoarea sau autenticitatea unui act scris.
  2. (v.tranz.) a recunoaște oficial o performanță, un rezultat sportiv (după o verificare prealabilă).
  3. (v.tranz.) a accepta un tip de produs și a aproba fabricarea lui (în serie).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe