opercul

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză opercule < latină operculum.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
opercul
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ opercul opercule
Articulat operculul operculele
Genitiv-Dativ operculului operculelor
Vocativ operculule operculelor
  1. fiecare dintre plăcile osoase care acoperă deschiderea branhială la unele specii de pești.
  2. căpăcel care astupă gura cochiliei la unii melci.


Traduceri

Anagrame

Referințe