oponentă

română

Etimologie

Din oponent.

Pronunție

• AFI: /o.po'nen.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului oponentă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	oponentă	oponente
Articulat	oponenta	oponentele
Genitiv-Dativ	oponentei	oponentelor
Vocativ	oponento	oponentelor

1. persoană care își exercită dreptul de opoziție; opozantă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online