orbălți
română
Etimologie
Din orbalț.
Pronunție
- AFI: /or.bəl'ʦi/
Verb
| Conjugarea verbului (se) orbălți | |
| Infinitiv | a (se) orbălți |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) orbălțesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) orbălțească |
| Participiu | orbălțit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz. și refl.) (reg.) a (se) îmbolnăvi de orbalț; a (se) umfla din cauza orbalțului.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online