orbălți

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din orbalț.

Pronunție

  • AFI: /or.bəl'ʦi/


Verb


Conjugarea verbului
(se) orbălți
Infinitiv a (se) orbălți
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) orbălțesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) orbălțească
Participiu orbălțit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl.) (reg.) a (se) îmbolnăvi de orbalț; a (se) umfla din cauza orbalțului.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe