ornamentație

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză ornementation.

Pronunție

  • AFI: /or.na.men'ta.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
ornamentație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ornamentație ornamentații
Articulat ornamentația ornamentațiile
Genitiv-Dativ ornamentației ornamentațiilor
Vocativ ornamentație ornamentațiilor
  1. faptul de a împodobi cu ornamente; arta, tehnica ornamentării; totalitatea elementelor care ornamentează ceva; ansamblu ornamental.


Traduceri

Referințe