osebi

română

Etimologie

Din slavă (veche) osebiti.

Pronunție

• AFI: /o.se'bi/

Verb

Conjugarea verbului osebi
Infinitiv	a osebi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	osebesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să osebească
Participiu	osebit
Conjugare	IV

1. (v.tranz. și refl.) (înv. și pop.) a (se) diferenția, a (se) deosebi.
2. (v.tranz. și refl.) (înv. și pop.) a (se) despărți; a (se) separa; a (se) divide.
3. (v.tranz.) (înv.) a lăsa deoparte, a excepta.

Cuvinte derivate

• deosebi
• osebire
• osebit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bosei

Referințe

• DEX '98 via DEX online