osifica

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

După franceză ossifier.

Pronunție

  • AFI: /o.si.fi'ka/


Verb


Conjugarea verbului
se osifica
Infinitiv a se osifica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(pers. 3) se osifică
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să se osifice
Participiu osificat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (despre părțile membranoase și cartilaginoase ale corpului) a se transforma în os, a se întări ca un os, a căpăta consistența osului.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe