ospătătoare

română

Etimologie

Din ospătător.

Pronunție

• AFI: /os.pə.tə'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului ospătătoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ospătătoare	ospătătoare
Articulat	ospătătoarea	ospătătoarele
Genitiv-Dativ	ospătătoarei	ospătătoarelor
Vocativ	ospătătoareo	ospătătoarelor

1. (înv.) persoană care dă (sau ia parte la) un ospăț.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online