ospătător

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a ospăta + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /os.pə.tə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
ospătător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ospătător ospătători
Articulat ospătătorul ospătătorii
Genitiv-Dativ ospătătorului ospătătorilor
Vocativ ospătătorule ospătătorilor
  1. (înv.) persoană care dă (sau ia parte la) un ospăț.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe