ospătător

română

Etimologie

Din a ospăta + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /os.pə.tə'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului ospătător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ospătător	ospătători
Articulat	ospătătorul	ospătătorii
Genitiv-Dativ	ospătătorului	ospătătorilor
Vocativ	ospătătorule	ospătătorilor

1. (înv.) persoană care dă (sau ia parte la) un ospăț.

Cuvinte derivate

• ospătătoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online