păcurări

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din păcurar.

Pronunție

  • AFI: /pə.ku.rə'ri/


Verb


Conjugarea verbului
păcurări
Infinitiv a păcurări
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
păcurăresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să păcurărească
Participiu păcurărit
Conjugare IV
  1. (v.intranz. și tranz.) (înv. și reg.) a ciobăni, a păstori.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe