păcurar

română

Etimologie

Din latină pecorarius.

Pronunție

• AFI: /pə.ku'rar/

Substantiv

Declinarea substantivului păcurar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	păcurar	păcurari
Articulat	păcurarul	păcurarii
Genitiv-Dativ	păcurarului	păcurarilor
Vocativ	păcurarule	păcurarilor

1. (înv. și reg.) păstor, cioban.

Cuvinte derivate

• păcurăraș
• păcurărel
• păcurăresc
• păcurărește
• păcurări
• păcurărie
• păcurăriță

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din păcură + sufixul -ar.

Substantiv

Declinarea substantivului păcurar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	păcurar	păcurari
Articulat	păcurarul	păcurarii
Genitiv-Dativ	păcurarului	păcurarilor
Vocativ	păcurarule	păcurarilor

1. (reg.) muncitor care se ocupă cu extragerea păcurii.
2. negustor ambulant care vindea păcură (și petrol lampant) prin sate; găzar.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• parcura

Referințe

• DEX '98 via DEX online