pălălăi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din pală + sufixul -ălăi.

Pronunție

  • AFI: /pə.lə.lə'i/


Verb


Conjugarea verbului
pălălăi
Infinitiv a pălălăi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
pălălăiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să pălălăiască
Participiu pălălăit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (despre foc; la pers. 3) a arde cu flacără mare; a se întinde, a se răspândi.
  2. (v.intranz. și tranz.) (fig.) (pop.) a flutura, a fâlfâi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe