păstaie
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins
română
Variante
Etimologie
Origine îndoielnică.
O formă mai veche pare să indice prezența unui etimon latin terminat în -alia; s-a propus *pistalia, din pistare („a urlui”) (Candrea-Dens., 1351; Pascu, I, 143; Graur, BL, V, 109); *quassitalia, din quassare („a rupe”) (Pușcariu, Dacor., III, 679); *pyxitalia, din pyxis („capsulă”) (Giuglea, Dacor, X, 60); sau din albaneză bishtajë (Candrea). Nici una din aceste explicații nu pare suficientă.
Pronunție
- AFI: /pəs'ta.je/
Substantiv
| Declinarea substantivului păstaie |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | păstaie | păstăi |
| Articulat | păstaia | păstăile |
| Dativ-Genitiv | păstăii | păstăilor |
| Vocativ | păstaie, păstaio | păstăilor |
- (bot.) fruct caracteristic plantelor din familia leguminoaselor, format din două valve în care sunt închise semințele.
- Păstaie de mazăre.
Sinonime
- (bot.) teacă
Cuvinte derivate
- păstaică
- păstăcioară
- păstăi
- păstăiată
- păstăicos
- păstăieț
- păstăioară
- păstăios
- păstăiuță
- păstări
- păstărire
- păstărit
Vezi și
Traduceri
teacă
|
|
