paca

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : PACA, păca, pâca, pâcă
Paca

română

Etimologie

Inevitabil din limba guarani paka, prin spaniolă sau portugheză.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
paca
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ paca invariabil
Articulat - invariabil
Genitiv-Dativ - invariabil
Vocativ - -
  1. (zool.) (Cuniculus, mai ales Cuniculus paca) specie de animal rozător mare, din America Centrală și America de Sud.

Vezi și


Traduceri

Referințe





aimara

(Aymar aru)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

paca

  1. acvilă





catalană

(català)

Etimologie

Din spaniolă paca.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

paca f.

  1. specie de animal rozător mare, din America Centrală și America de Sud (Agouti paca)

Referințe





engleză

(English)

Etimologie

Din spaniolă paca.

Pronunție


Substantiv

paca, pl. pacas

  1. (zool.) gen de rozător mare, din America Centrală și America de Sud (Agouti paca)

Cuvinte compuse

Anagrame

Referințe





franceză

(français)

Etimologie

Din spaniolă paca.

Pronunție


Substantiv

paca f., pacas pl.

  1. specie de animal rozător mare, din America Centrală și America de Sud (Agouti paca)

Referințe





spaniolă

(español)

Etimologie

Din limba guarani paka.

Pronunție


Substantiv

paca f., pacas pl.

  1. (în Argentina, Paraguay și Uruguay) specie de animal rozător mare, din America Centrală și America de Sud (Agouti paca)
  2. (fam. și peior., în America Latină) ofițer de poliție

Sinonime

Cuvinte apropiate

Referințe