paca

Vezi și : PACA, păca, pâca, pâcă

Paca

română

Etimologie

Inevitabil din limba guarani paka, prin spaniolă sau portugheză.

Pronunție

• AFI: /'pa.ka/

Substantiv

Declinarea substantivului paca
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	paca	invariabil
Articulat	-	invariabil
Genitiv-Dativ	-	invariabil
Vocativ	-	-

1. (zool.) (Cuniculus, mai ales Cuniculus paca) specie de animal rozător mare, din America Centrală și America de Sud.

Vezi și

• aguti
• rozător

Traduceri

mamifer

bretonă: paka (brezhoneg) bulgară: пакови (български) (pakovi) pl. catalană: paca (català) f. engleză: paca (English) franceză: paca (français) m. germană: Paka (Deutsch) n. italiană: paca (italiano) m. lituaniană: paka (lietuvių) maghiară: paka (magyar) navaho: kʼiiznoodǫ́ǫzii (Diné bizaad) neerlandeză: paca (Nederlands), paka (Nederlands)

occitană: paca (occitan) m. poloneză: paka (polski) f. portugheză: paca (português) f. rusă: пака (русский) (paka) f. spaniolă: boruga (español) (reg., în Columbia) f., conejo pintado (español) (în Panama) m., guagua (español) (în Columbia) f., guanta (español) (în Ecuador) m., guartinaja (español) (reg., în Colombia) m., jochi pintado (español) (în Bolivia) m., lapa (español) (reg., în Columbia, Venezuela) f., majaz (español) (în Peru) m., paca (español) (în special în Argentina, Paraguay, Uruguay) f., tepezcuinte (español) (în America Centrală) m., tepezcuintle (español) (în America Centrală, Mexic) m., tinajo (español) (reg., în Columbia) m. suedeză: paka (svenska) c. ucraineană: пака (українська) (paka) f.

Referințe

• DEX online

---

aimara

(Aymar aru)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

paca

1. acvilă

---

catalană

(català)

Etimologie

Din spaniolă paca.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

paca f.

1. specie de animal rozător mare, din America Centrală și America de Sud (Agouti paca)

Referințe

• Viccionari

---

engleză

(English)

Etimologie

Din spaniolă paca.

Pronunție

• AFI: /'pɑkə/
• AFI: /'pækə/

Substantiv

paca, pl. pacas

1. (zool.) gen de rozător mare, din America Centrală și America de Sud (Agouti paca)

Cuvinte compuse

• lowland paca
• mountain paca

Anagrame

• ACPA
• CAPA

Referințe

• Wiktionary

---

franceză

(français)

Etimologie

Din spaniolă paca.

Pronunție

• AFI: /pa.ka/

Substantiv

paca f., pacas pl.

1. specie de animal rozător mare, din America Centrală și America de Sud (Agouti paca)

Referințe

• Wiktionnaire

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din limba guarani paka.

Pronunție

• AFI: /'pa.ka/

Substantiv

paca f., pacas pl.

1. (în Argentina, Paraguay și Uruguay) specie de animal rozător mare, din America Centrală și America de Sud (Agouti paca)
2. (fam. și peior., în America Latină) ofițer de poliție

Sinonime

• 1: (reg., în Colombia) boruga, (reg., în Panama) conejo pintado, (reg., în Colombia) guagua, (reg., în Ecuador) guanta, (reg., în Colombia) guartinaja, (reg., în Bolivia) jochi pintado, (reg., în Venezuela, Colombia) lapa, (reg., în Peru) majaz, (reg., în America Centrală) tepezcuintle, tepezcuinte, (reg., în Colombia) tinajo

Cuvinte apropiate

• paco

Referințe

• Real Academia Española
• Wiktionary