rozător

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
rozător
Rozătoare

română

Etimologie

Din a roade + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /ro.zə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
rozător
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rozător rozătoare
Articulat rozătorul rozătoarele
Dativ-Genitiv rozătorului rozătoarelor
Vocativ rozătorule rozătoarelor
  1. (zool.) (la pl.) ordin de mamifere caracterizate prin lipsa caninilor și printr-o mare dezvoltare a dinților incisivi, cu ajutorul cărora aceste animale pot roade; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin.

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
rozător
Singular Plural
Masculin rozător rozători
Feminin rozătoare rozătoare
Neutru rozător rozătoare
  1. care roade.
    Animal rozător.

Vezi și


Traduceri

Anagrame

Referințe