paia

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din turcă pāye.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
paia
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ paia paiele
Articulat paiaua paielele
Genitiv-Dativ paielei paielelor
Vocativ paia paielelor
  1. titlu onorific dat, în ierarhia boierească din țările românești, boierilor care nu aveau slujbă de stat; persoană care avea acest titlu.

Expresii

  • (reg.) A-i da (cuiva) paiele = a măguli, a flata pe cineva; a fi prea îngăduitor, a-i da (cuiva) nas


Traduceri

Referințe