onorific

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză honorifique < latină honorificus.

Pronunție

  • AFI: /o.no'ri.fik/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
onorific
Singular Plural
Masculin onorific onorifici
Feminin onorifică onorifice
Neutru onorific onorifice
  1. (despre titluri, distincții etc.) care aduce onoruri; acordat în semn de cinste, de respect, de considerație față de cineva.
  2. (despre funcții, servicii etc.) care aduce onoare, cinste (fără a produce un profit material).
  3. (despre persoane) căruia i s-a acordat un titlu (de onoare) în semn de respect, de considerație pentru merite deosebite; care îndeplinește o funcție, o sarcină, fără a fi retribuit; de onoare.
    Membru onorific.


Traduceri

Referințe