pantofar

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din pantof + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /pan.to'far/


Substantiv


Declinarea substantivului
pantofar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pantofar pantofari
Articulat pantofarul pantofarii
Dativ-Genitiv pantofarului pantofarilor
Vocativ pantofarule pantofarilor
  1. persoană care face ori repară pantofi sau orice fel de încălțăminte; cizmar; negustor sau vânzător de încălțăminte.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe